Cronici

Fiind membru într-un juriu de creaţie teatrală originală, am descoperit un dramaturg: Valentin Nicolau. Juriul i-a acordat marele premiu. La deschiderea plicurilor, n-am ştiut din prima clipă despre cine e vorba. Numele îmi era cunoscut, dar aparţinea unuia din principalii editori postdecembrişti, despre a cărui operă dramaturgică nu auzisem. Era vina mea. Valentin Nicolau fusese [...]

În urmă cu vreo doi ani, am avut ocazia de a citi în manuscris piesa de teatru Fantoma de la clasa întâi al cărei autor, Valentin Nicolau, director general al unei cunoscute case de editură, mi s-a părut a fi un dramaturg promiţător, stăpân pe replică, abil în construirea unor scene, bun cunoscător al legilor [...]

(…) Între timp autorul de dramaturgie şi-a completat opera cu o comedie despre căpşunarii români din Spania: Mai jos de Figueras sau Vecinii noştri de pat. Un alt Traian, strănepotul îndepărtat al lui bădiţa Traian din cântecele populare, născut nu departe de locul acţiunii, în Italica, este un fel de vătaf peste comunitatea românească a [...]

Valentin Nicolau este indignat de România ca Emil Cioran, trist ca Schopenhauer şi supărat pe viaţă ca Urmuz. Te-ai aştepta, după ce ai citit cele trei drame din volumul „Dacă aş fi un înger”, să auzi că şi-a pus capăt zilelor pe o bancă la Şosea, asemenea lui Urmuz. Dacă nu o face este, probabil, [...]

Adoptând perspective multiple, piesele reunite de Valentin Nicolau sub titlul „Dacă aş fi un înger” converg către un efect similar. Forma dramaturgică aleasă şi tipurile de personaje reflectă o lume sordidă şi incitantă, fascinantă prin trivialitatea şi mizeria ei. O lume a mahalalelor şi a persoanelor pe care se joacă spectacolul adesea grotesc al unor [...]

Problema dramaturgiei româneşti contemporane pare să fie aceea că ea mai mult se discută decât se joacă. Dramaturgii din vechea generaţie continuă să scrie – iar cel mai jucat rămâne Dumitru Solomon şi, desigur, în alt plan, Matei Vişniec – jucat în Franţa, România, dar şi America. Dramaturgii din noua generaţie continuă să apară, să [...]

Al doilea volum de teatru al lui Valentin Nicolau, „Ultimul împărat”, conţine, ca şi primul – „Dacă aş fi un înger” (Editura UNITEXT, 2000) – trei piese; ambele volume poartă, ca titlu, subtitlul piesei care deschide volumul, ambele sunt postfaţate de doi critici literari de notorietate (primul de către Nicolae Manolescu, al doilea de către [...]

Laureat al Concursului de dramaturgie „Camil Petrescu” şi multiplu nominalizat al Concursului „Cea mai bună piesă a anului”, primul, aşezat sub patronajul Ministerului Culturii, al doilea, sub cel al UNITER-ului, Valentin Nicolau marchează prin debutul său de la UNITEXT, cu volumul „Dacă aş fi un înger”, încă un pas câştigător în dramaturgia contemporană. Cunoscut, până [...]

Valentin Nicolau a intrat relativ târziu în atenţia lumii teatrale, ca nume nou în tânăra literatură dramatică postceauşistă.

Ceea ce surprinde în chip flagrant (şi, desigur, plăcut) încă de la primele pagini ale volumului prin care Valentin Nicolau debutează în dramaturgie („Dacă aş fi un înger”, Editura UNITEXT, 2000, n.r.) este profesionalismul.

Scriam acum un an, doi un articol pentru revista „Orizont”, în care, pornind de la celebra afirmaţie că tot românul s-a născut poet, deplângeam starea de inundare a pieţei de carte româneşti cu maculatură pre versuri tocmită. Din acest motiv, când am văzut că volumul despre care acceptasem să scriu nu e un volumaş de [...]