Amuzându-mă, mi-aş fi putut numi volumul Când mă enervez, pentru că doar atunci când nu mi-am reprimat revolta şi nu am reuşit să mă închid în carapacea mea, am răbufnit scriind. În rest, asemenea celor mai mulţi dintre convivii mei, am deprins starea de cetăţean autist care se protejează scutind a cheltui inutil energii, văzându-şi liniştit de treabă într-o ţară unde, în ciuda hărmălaiei, indignarea oamenilor nu schimbă nimic.

Indiferent de pe ce poziţie, de jurnalist sau de scriitor dramatic, România este o obsesie pe care nu mi-o pot reprima. Uneori mă întreb dacă tăcerile, revoltele, lehamitele, toate câte mă apucă în relaţie cu Ea, sunt semne că o vreau într-un anumit fel sau doar că pur şi simplu o iubesc pasional aşa cum e.