Say You Like It!
Category: The Last Emperor (2001)Schiţă dramatică pentru scenă sau ecran
Personaje:
Femeia
Candidatul 1
Candidatul 2
Candidatul 3
Candidatul 4
Candidatul 5
Acţiunea se petrece în garsoniera unei femei singure, acolo unde sigur există un televizor şi un pat. Sunt seri când, pe orice canal ai da, priveşti aceeaşi emisiune şi oricum te-ai cuibări în pat el rămâne gol.
În garsonieră întră Femeia. Aprinde lumina, îşi aruncă poşeta şi pantofii unde apucă şi se trânteşte pe pat. După câteva clipe se ridică, declanşează repondeurul telefonului şi ascultă mesajele de dragoste primite de la bărbaţi afectuoşi. Dă de mâncare peştilor din acvariu, papagalului din colivie. Porneşte combina muzicală şi răscoleşte în frigider. Se dezbracă, deschide televizorul şi intră sub duş. La televizor se transmite ultima emisiune electorală pentru alegerile prezidenţiale.
Candidatul 1 : Şi dacă mă veţi întreba ce voi face când voi ajunge preşedinte…
Candidatul 2 : Veţi minţi.
Candidatul 5 : V-am ascultat cu atenţie, nu v-am întrerupt.
Candidatul 3 : Poporul are nevoie de un preşedinte puternic, nu de baliverne.
Candidatul 4 : Eu nu am participat la jaful ţării, eu am…
Candidatul 1 : Stimaţi cetăţeni, eu reprezint forţa de care aveţi nevoie, puterea de a pune la pământ corupţia, de a reinstala ordinea.
Candidatul 4 : Vreţi să guvernaţi cu mitraliera. Domnia terorii şi a constrângerii, asta vreţi? Spuneţi adevărul! Poporul nostru este blând, este…
Candidatul 1 : Să existe o lege şi o dreptate pentru toţi!
Candidatul 2 : Clasa politică nu a putut să răspundă dorinţelor societăţii. Dar şi mulţi dintre cetăţenii ei…
(Femeia iese din baie înfăşurată într-un halat. Îşi usucă părul cu un prosop. În drum spre bucătărie ia telecomanda şi schimbă canalele. Peste tot aceeaşi emisiune. Aşează mâncarea pe o tavă cu care revine în cameră şi se întinde pe pat. Mănâncă pe îndelete cu ochii ţintuiţi pe televizor. Încearcă iarăşi să schimbe canalele dar fără a schimba şi emisiunea. Privirea absentă îi rămâne lipită de ecran. Termină de mâncat, pune tava pe jos, lângă pat şi se întinde ridicându-şi ochii în tavan. Din televizor răzbat aceleaşi glasuri masculine autoritare. Femeia se foieşte în cearşafuri ca şi cum ar începe un vis erotic. Devine din ce în ce mai pasionată de propriul său trup. Printr-un gest brusc se rupe din jocul erotic, se ridică în capul oaselor şi cu dezamăgire îşi priveşte camera goală. Ia telecomanda şi schhimbă canalul – aceeaşi emisiune. Cu privirea fixată pe televizor devine interesată de ceea ce vede.)
Femeia: Ce bărbat! Straşnic…
Candidatul 1 : Priviţi-mi mâinile. Recunoaşteţi în ele obişnuinţa de a prinde coarnele taurului sau sânul unei femei…
Femeia : Aşa-i.
Candidatul 1 : Cu aceeaşi fermitate. Şi în blândeţea unei mângâieri trebuie să existe hotărâre! (Femeia se apropie de televizor.) Asta aşteptaţi de la preşedintele vostru. Poporul e mai degrabă de gen feminin, spunea cândva un mare bărbat de stat. Are nevoie de autoritate şi pasiune.
(Femeia îşi mângâie faţa de sticla ecranului.)
Femeia : Şi femeia e popor, n-ai aflat încă?
Candidatul 1 : Pot să vă spun că în industrie lucrează…
Femeia : Nu fi tâmpit! Vorbeai aşa frumos.
Candidatul 1 : Revenind la ţară, vă promit că patru ani cu mine preşedinte va fi cea mai teribilă poveste de amor…
Femeia : Ia-mă în braţe!
Candidatul 1 : Voi strânge la piept voturile voastre…
Femeia : Nu mai promite. Fă-o!
(Femeia şi Candidatul 1 se îmbrăţişează.)
Candidatul 1 : Eşti atât de fragilă.
Femeia : Mâinile tale mi-au dat fiori… Îmi dau fiori… (Candidatul 1 încearcă să-i dea halatul jos. Femeia se împotriveşte blând.) Avem timp… Mângâie-mă.
Candidatul 1 (desprinzându-se din îmbrăţişare) : Dă-ţi cârpa asta jos dacă nu vrei s-o rup de pe tine!
Femeia : Nu te grăbi… Spune-mi ceva frumos.
Candidatul 1 : Trebuie să repet încă o dată?!
Femeia : Fii tandru…
(Candidatul 1 o loveşte peste faţă. Femeia cade pe jos uluită şi speriată.)
Candidatul 1 : Când spun ceva nu vreau să aud comentarii. Tot nu ţi-e clar?! (O ridică cu forţa de pe podea şi o trânteşte pe pat.) Dezbracă-te!
Femeia : Nu vreau! Lasă-mă în pace!
(Candidatul 1 o loveşte din nou. Şi iarăşi, din ce în ce mai violent. Femeia ţipă.)
Femeia : Încetează!… Mă doare!
Candidatul 1 (desfăcându-şi prohabul) : Când îţi spun să te dezbraci, aşa să faci! Ce zic eu e lege. Trebuie să fii a mea când vreau eu. Când vreau eu! Cum vreau eu!
Femeia : Chem poliţia!
Candidatul 1 : Cheamă pe cine vrei că tot nu vine nimeni. Dezbracă-te!
Femeia : ţip! Lasă-mă!… Urlu de trezesc tot blocul. Eşti nebun! Ce te-a apucat?… Mă doare.
Candidatul 1 : Tu crezi că eu glumesc? Că vorbele mele sunt rugăminţi?
Femeia : Încetează! (ţipă cu putere.) Am un vecin ziarist şi sigur mă aude.
Candidatul 1 (pe un ton mai puţin autoritar) : Dezbracă-te.
Femeia : E ziarist important. Îi povestesc şi ce n-ai făcut.
Candidatul 1 : Sunt un om blând dar ferm. Atâta tot. N-am făcut nimic rău… Fi înţelegătoare.
Femeia : Îi povestesc tot ce n-ai apicat să-mi faci şi ce n-ai gândit încă să-mi faci. Lumea va afla că eşti o brută, un…
Candidatul 1 (retrăgându-se spre televizor) : Lumea mă ştie aşa cum sunt…
Femeia : Cum îşi închipuie…
Candidatul 1 : Aşa cum vreau eu! Tu eşti o nebună. Tu înnebuneşti lumea!
(Candidatul 1 intră în televizor. Femeia se repede şi închide televizorul.)
Femeia : Animalule! Bestie! Javră de om!
(Îşi aranjează părul şi halatul. Intră în bucătărie unde caută prin sertare cutiile cu medicamente. Ia o pilulă.) Ce javră de om!… Hai, linişteşte-te. A trecut… Bestie!… Totul va fi bine… M-am liniştit. (Dă drumul din nou combinei muzicale. Începe să se învârtească uşor prin cameră. Dansează de una singură. Se ţine în braţe, se mângâie. Îi place. Se desprinde brusc din propria-i îmbrăţişare şi se aşează posomorâtă pe scaun. Se scutură şi de ultima urmă a plăcerii şi deschide televizorul. Acelaşi program electoral.) Poate era prea dornic şi eu nu l-am înţeles.
Candidatul 2 : Nu vă pot promite că voi face ceea ce îmi este imposibil. Voi sunteţi cei care reuşiţi până la capăt. Eu voi veghea doar ca lucrurile să fie în siguranţă…
(Femeia priveşte cu atenţie ecranul televizorului.)
Femeia : Ce buze frumoase ai.
Candidatul 2 : Ce pot eu să…
Femeia (apropiindu-se de ecranul televizorului) : Câtă bunătate e pe chipul tău… (Îi pune mâna pe umăr. Candidatul 2 se întoarce spre Femeie şi amândoi încep să danseze prin cameră.) Sunt ascultătoare şi încerc să te înţeleg.
Candidatul 2 : Eşti atât de frumoasă. Părul tău, ochii tăi… Ca o zeiţă. Zeilor te închini, nu-i poţi atinge.
Femeia : Ba poţi. (Îl îndeamnă să o mângâie, să-i desfacă halatul.) Uneori zeii sunt sclavii oamenilor. Zeiţele cu atât mai mult.
Candidatul 2 : Există oare dragostea pură, neatinsă?
Femeia (din ce în ce mai doritoare) : Încearcă şi-ai să vezi.
Candidatul 2 : Prietenia e tot ce contează. Înţelegerea celuilalt…
Femeia (dezbrăcându-l pe Candidatul 2) : Cu buzele poţi vorbi dar poţi şi săruta…
Candidatul 2 : Cât pierdem grăbindu-ne…
Femeia : Poţi săruta, poţi avea…
(Femeia aproape că l-a dezbrăcat pe Candidatul 2. Îl trage în pat şi se dezlănţuie în dorinţa de a face dragoste cu el.)
Candidatul 2 : E bine ce facem?
Femeia : Iubeşte-mă!… Hai, vino!… Iubeşte-mă!… (Candidatul 2 rămâne nemişcat în vârful patului.) Îmi doresc atât de mult… Iubeşte-mă… Hai… Ce-i? S-a întâmplat ceva?
Candidatul 2 (coborând din pat) : Nu pot. Nu pot nici chiar cu zeiţele… Îmi pare rău…
(Stingherit, îşi culege hainele de pe jos, se îmbracă în grabă şi intră în televizor. Femeia, încă plină de dorinţă, se ridică furioasă, stinge televizorul şi îl loveşte cu pumnii.)
Femeia : De ce nu poţi?! De ce?! Ce cauţi atunci aici?… Vorbe. Doar atât… M-am săturat de vorbe! Eu sunt făcută din carne, din nevoi şi dorinţe. Neputincioşilor!… (Femeia intră în baie şi-şi stropeşte faţa cu apă rece. Aprinde o ţigară, îşi ia o ceaşcă de cafea şi se aşează pe marginea patului. Intră din nou în baie, îşi răcoreşte iarăşi faţa şi se dezbracă privindu-se în oglindă.) Oi fi urâtă. Poate am bube… Am sânii mici?… Nu. Am sânii cât două nopţi grele… (Examinându-şi trupul cu atenţie, întrebările sale trec în admiraţie. Îi place ce vede. Îşi mângâie umerii, coapsele.) Coapse netede şi arcuite… Ce piele catifelată ai şi ce caldă e… (Se rupe din propria-i admiraţie îmbrăcând în grabă halatul de baie. Revine în cameră şi deschide televizorul – acelaşi program electoral.)
Candidatul 3 : Nu doar o cale. Există multe mijloace pentru a atinge bunăstarea, pentru a satisface dorinţele poporului. Toată lumea vorbeşte despre acelaşi lucru. Nu vedeţi că a venit timpul să încercaţi şi altceva? Trăim într-o zodie a nuanţelor…
Femeia : Ai dreptate, domnule… Ce lumină stranie sclipeşte în ochii tăi.
Candidatul 3 : Să învăţăm să ne jucăm… (Femeia se apropie de televizor. Se furişează în spatele Candidatului 3 şi îi pune mâinele la ochi.) Văd atât de clar cum v-a arăta viitorul nostru.
Femeia : Ghiceşte! (Îl trage în cameră. Se roteşte în jurul Candidatului 3 care încearcă să se desprindă din încătuşarea palmelor ce-i acoperă ochii.) Ghiceşte mai întâi!
Candidatul 3 : Eşti chiar tu.
Femeia : Care eu?… Cum arăt?
Candidatul 3 : Frumoasă, cu părul despletit…
Femeia : Cum sunt îmbrăcată?
Candidatul 3 :Ca o puştoaică care ar fi trebuit deja să se fi culcat dar se ţine de şotii.
Femeia : Ai ghicit. (Îi eliberează ochii.) Ştiai de undeva? ţi-a şoptit cineva?
Candidatul 3 : Mi-am închipuit. Dar realitatea e mai puternică decât orice închipuire… Păpuşă mică şi suavă… (Încearcă s-o ia în braţe dar Femeia fuge şi se aruncă în pat.)Vrei să te prind?
Femeia : Încearcă!
Candidatul 3 (dând ocol patului) : Dar şi când pun mâna pe tine.
Femeia : Ce va fi?
(Candidatul 3 se opreşte şi ridică de pe noptieră o fotografie.)
Candidatul 3 : Cine e?
Femeia : Mama mea.
Candidatul 3 : Bună muiere. Are pe vino-ncoace.
Femeia : E făcută acum mulţi ani.
Candidatul 3 : Acum e şi mai coaptă.
Femeia : Ce-ai spus?
Candidatul 3 : Nimic. (Încearcă din nou s-o prindă înconjurând patul.) Pun eu mâna pe tine.
Femeia : E mai greu decât crezi.
(Candidatul 3 se aruncă peste pat şi reuşeşte să o prindă în braţe.)
Candidatul 3 : Mi-aş dori…
Femeia : Poate vei avea.
Candidatul 3 : N-ai o prietenă s-o chemi să se joace cu noi?
Femeia : Ce?!
Candidatul 3: Glumeam… (Cu o mână o mângâie iar cu cealaltă scoate din buzunar o pereche de cătuşe.) Îţi plac brăţările astea?… Le încercăm?
Femeia (speriată) : Tu eşti defect?
Candidatul 3 : Glumeam.
Femeia : Cam prea mult.
Candidatul 3: Încercăm cu frişcă?… Ai vibrator? (Femeia se desprinde din braţele bărbatului.)
Femeia : Tu chiar eşti defect.
Candidatul 3 : Îmi place să mă joc. Şi ţie parcă îţi plăcea. (Încercând să o sărute.) Har să încercăm ceva deosebit. (Se deschide la prohab.) Vrei să guşti?… Să te leg mai întâi la ochi? (Femeia se ridică speriată din pat.) Atunci, spune-mi tu cum vrei. Cum îţi place? Trebuie să ai un secret, o nebunie ascunsă… Cum vrei tu va fi. Vrei să te biciuiesc?… Îţi place să te masturbezi?
(Femeia se repede asupra lui şi cu furie oarbă îl loveşte unde apucă.)
Femeia : Dementule! Javră! Scârbă de om!
Candidatul 3 : Nu fi proastă… Aşa-mi placi. Eşti năbădioasă, deci. Fiecare avem o viaţă neştiută. Hai, nu mai ţipa. Ajunge.
Femeia : Scârbă de om! Eşti însurat? Spune, soţia ta ştie ce se ascunde în tine? Sau ţie ţi-e mai frică de amantă?… Javră! Am să le zic că am rămas gravidă… (Candidatul 3 încearcă să fugă. Femeia îl scapă din mâini şi Candidatul 3 trece dincolo de sticla ecranului. Femeia închide televizorul şi rămâne nemişcată pe podea.) Cu vibratorul. Scârbă!… Pervers ordinar… (Se ridică şi intră în baie. Se spală cu săpun încercând parcă să cureţe urmele mâinilor Candidatului 3. Aruncă halatul de baie şi îmbracă un tricou şi o pereche de blugi. Îşi prinde părul în jurul capului. Intră în bucătărie de unde aduce în cameră o sticlă de băutură. Se aşează pe marginea patului şi bea. După câteva înghiţituri începe să mângâie corpul sticlei, din ce în ce mai pasionată de mişcarea mâinii de-a lungul gâtului sticlei. Renunţă brusc abandonând sticla lângă pat. Dă drumul la televizor – aceeaşi emisiune electorală.)
Candidatul 4 : Politica statului va fi una de toleranţă pentru minorităţile etnice, religioase şi în general pentru cei diferiţi de majoritatea oamenilor. Vom fi diferiţi dar solidari. Înţelegerea este o stare ce trebuie să ne-o asumăm…
(Femeia se apropie de televizor, se aşează pe jos cu spatele lipit de ecran.)
Femeia : Sunt atât de diferită încât să am nevoie de înţelegere în plus?
Candidatul 4 : Mereu e nevoie de înţelegere.
Femeia : Prea multă nu face decât să te izoleze şi mai şi… De ce trebuie să-mi ascund viaţa? Trebuie să-mi fie frică de propriile gânduri?… (Candidatul 4 se strecoară în cameră pe lângă Femeie, îşi scoate haina şi o pune pe spătarul scaunului. Se întinde pe pat cu privirea în tavan.) Să opresc a-mi dori ce nu e convenţial?
Candidatul 4 : Vino lângă mine… (Femeia se ridică şi se întinde în pat lângă Candidatul 4. Amândoi stau nemişcaţi privind tavanul.) Lumea ne judecă greşit. Pasiunea e la fel pentru toţi. Iubim cu aceeaşi disperare. (Femeia se întoarce spre Candidatul 4 şi începe să-l mângâie.) Intens şi sincer.
Femeia : Eşti atât de tandru… Aşa de delicat… Iubeşte-mă pe îndelete. nu te grăbi. (Dar tocmai Femeia pare să fie mai grăbită. Îl sufocă cu sărutări, îşi dezbracă tricoul dar nu observă că acest ultim gest l-a blocat pe Candidatul 4) Fii tandru. Primeşte-mi trupul ca pe un dar. Iubeşte-mă cu putere… (Observând nemişcarea Candidatului 4) ţi-e rău?… Ce-i cu tine? Nu ţi-e bine?
(Candidatul 4 se ridică din pat, îşi aranjează cămaşa şi cravata, îmbracă haina lăsată pe scaun.)
Candidatul 4 : Iartă-mă. Oricât m-aş chinui nu pot să văd în tine un bărbat. Sunt altfel… Eşti frumoasă, minunată dar nu eşti bărbatul pe care mi-l doresc… Iartă-mă…
(Candidatul 4 dispare în televizor. Femeia rămâne o clipă nemişcată în pat. Se ridică răvăşită şi închide televizorul. Intră în baie. În faţa vasului de WC îşi deschide fermoarul pantalonilor.)
Femeia : Ghinion. Nici eu nu pot să fac pipi ca băieţii… Cum naiba poate un bărbat atât de frumos să fie pe invers? S-a întors lumea cu fundul în sus. (În faţa oglinzii desfăcându-şi părul din clame.) Boule, uite ce muiere straşnică ai pierdut… (Îşi dezbracă blugii.) Dracu’ mai îmbracă vreodată pantaloni!… Te-ai speriat de nişte ţâţe. Mare dobitoc. (Revine în cameră şi deschide uşile dulapului cu haine. Răvăşeşte hainele scoţând rochii şi fuste. Revine în baie, ia percehea de blugi şi o taie cu foarfeca.) Mi-e greaţă. De-aici încolo, pantalonii vor fi cea mai bună cârpă de spălat pe jos. (Revine în dreptul dulapului din care îşi alege rochii vaporoase ce le îmbracă pe rând. Atingerea ţesăturilor fine o face să se înfioare. Rămâne îmbrăcată într-o cămaşă de noapte continuând jocul erotic cu hainele femeieşti.) Ce minunat e trupul unei femei. E perfect. Are forma dorinţei… E minunat să fii femeie.
(Surâzând, Femeia se roteşte prin cameră făcând să se înfoaie cămaşa de noapte. În treacăt deschide televizorul – aceeaşi emisiune electorală.)
Candidatul 5 : ţara mea este familia mea. O voi conduce ca un părinte responsabil. O voi apăra ca un părinte responsabil. O voi apăra ca un tată vigilent. O voi iubi ca pe o nevastă adorată… Sunt un om aşezat, ajuns la maturitate. Înţeleg adevăratele valori. Simplitatea şi decenţa vieţii, fidelitatea faţă de cei dragi, respectul…
(Femeia devine din ce în ce mai atentă la cuvintele Candidatului 5.)
Femeia : Tu vorbeşti serios?
Candidatul 5 : Seriozitatea e una din calităţile mele indiscutabile. Nu-mi plac lucrurile sofisticate. Vreau stabilitate şi vă pot oferi stabilitate…
(Femeia îi întinde o mână invitându-l să i-o strângă.)
Femeia : Asta vreau şi eu. (Mâinile celor doi se strâng şi Candidatul 5 păşeşte în cameră. Femeia se apropie de el, îi aranjează cravata şi îi şterge sudoarea de pe frunte.) Ai fost sincer şi atât de convingător.
Candidatul 5 : Am fost pur şi simplu eu… Sunt un pic obosit şi mi-e foame. (Stinge televizorul şi se îndreaptă spre bucătărie.) Nu te-ai săturat să-i laşi să-ţi pătrundă în casă cu politica lor ordinară? Avem nevoie de linişte şi intimitate. (Se aşează la masă.) Ce ai de mâncare? (Femeia îi dă să mănânce.) Sunt frânt… Ai ceva de băut? (Femeia îi dă o sticlă cu băutură. Candidatul îşi umple un pahar şi îl dă peste gât. Şi încă unul.) Ce n-am spus e că adevărata viaţă e atunci când împarţi totul cu cel drag. Tot ce am e al tău. Tu nu bei? (Îşi mai toarnă un pahar. Priveşte spre cameră.) Şi viceversa… E cam dezordine. Deretecă şi tu puţin că nu suport mizeria. Ordinea şi conştiinţa lucrului bine făcut şi la timpul lui! Asta e deviza… M-au bătut pantofii… Pantofi noi. Uită-te ce drăguţi sunt… (Se descalţă, îşi desface cravata şi cureaua pantalonilor.) Spune şi tu ceva. Cum a fost la serviciu?
Femeia : Ce-aş putea să spun? Nu ştiu ce te-ar putea interesa.
Candidatul 5 : E scumpă întreţinerea aici? Stinge lumina la baie că s-a mărit kilowatul. (Se ridică de la masă dând semne că s-a îmbătat deja.) Ce zi am avut… Şi mâine mă scol la şapte. Să-mi pregăteşti chiloţi şi ciorapi curaţi. (Se aşează pe marginea patului. Găseşte sticla abandonată de Femeie şi o goleşte strâmbându-se de tăria băuturii.) Tare mai e. Dar e bună că dezinfectează. (Se trânteşte pe pat şi adoarme. Femeia priveşte uluită la bărbatul pe jumătate dezbrăcat ce sforăie în patul ei.)
Femeia : Ştiu că ţi-a fost sete, nu glumă. Altceva n-am aflat. Oi fi şi tu violent sau impotent. Sau poponar? Că pervers nu prea pari… Hai scoală şi şterge-o de-aici! Numai de beţivi osteniţi duceam eu lipsă. (Femeia încearcă să-l dea jos din pat, dar trupul Candidatului 5 e prea greu.) Tu n-auzi?! Ia-o din loc! Du-te de unde ai venit! Scoală odată când îţi spun! Cară-te! (Femeia deschide televizorul dar emisiunea electorală s-a terminat. Trece pe alte canale – mereu alte emisiuni, niciuna cu candidaţii la preşidenţie.) Unde aţi dispărut nemernicilor?! (Disperată se învârte prin cameră căutând o soluţie.) Ce sunt eu, târfa voastră?! (Derulează banda repondeurului şi ascultă din nou apelurile telefonice ale bărbaţilor ce o căutaseră.) Asta credeţi voi?… De ce vă bateţi joc de mine? De ce?! Vorbeşte, că la asta te pricepi. Vorbeşte!… (Se trânteşte pe pat şi-l loveşte cu pumnii pe Candidatul 5. Acesta datorită loviturilor primite se trezeşte şi imobilizând-o pe Femeie se urcă deasupra ei forţând-o să facă dragoste.)
Candidatul 5 : Stai cuminte, nu te mai agita că acum te rezolv… Aşa obosit de muncă cum sunt.
Femeia : Încetează! Lasă-mă! Ia mâinile de pe mine! Nu vreau!
Candidatul 5 : Stai blândă că ştiu eu ce-ţi trebuie…
Femeia : Încetează! Dă-te jos că mă sufoc! Opreşte-te când îţi spun! Încetează! Nu vezi că mă violezi? Mă violezi!
Candidatul 5 : Cum poate un bărbat să-şi violeze nevasta?
Femeia : Mă violezi!
Candidatul 5 : Stai cuminte! Aşa… Aveai nevoie de o schimbare… Aşa… Vezi ce bine e… Proasto, o să-ţi placă. Nu trebuie decât să priveşti tavanul… Zi că-ţi place!
Cortina
24-25 noiembrie 2000