Crapă lemnul şi ridică piatra

*1

 

haosul bine temperat
dându-se lui izvor
macină secunde
între două gânduri
Nămeți de lumină rece

în care plecare
ce nume va purta orașul
continentul părăsit?
Fericirea e o mască dezlipită.

la încheietura mâinii cătușa
mă leagă de ce nu pot stăpâni
Sudoarea are gustul zilei de ieri
îți fur cu gândul numele de zăpadă
Îmi dărui acum și aici

Lada de zestre cu clipele ce-mi mai rămân de trăit.

 

*2

 

ne înstrăinăm clipele printre obiecte reci

rotește-ți brațele peste trupul meu
aripile pescărușului – secunde ieșite din minți

în zare eternitatea se divide clipă de clipă
împărțindu-se fără rest la o viață de om

nu cred în existența ta!

 

 *3

 

ploaia îmi umple paharul
în sănătatea ta, Lume!
vântul îmi varsă păcatele
în amintirea ta, Suflete!
viitorul ia forma sângelui tău

 

 *4

Ce se mai poate face pe lumea asta?
Să descoperi o cometă beată
și ea să-ți poarte numele
la fel de doritor de Soare.
Să strângi averi jefuind roca
arborele
oceanul.
Să aduni caii lumii
pornind o cruciadă
împotriva marilor orașe.
Să uiți
Să înfrângi
Să-ți impui
privirea și neamul.
Ce?
Ce vrea lumea de la mine?

 

*5

 

Pe retina mea decolorată în cachi
imaginile se preling
amintirile aburesc
geamul timpului cachi
O cioară cântă un dulce imn cachi
blândă dragoste cachi
Iar vântul
vântul cel cachi
îmi duce gândurile
în frigul acestei țări cachi
Vorbesc cachi
mănânc cachi
citesc cachi
acum chiar scriu și râd cachi
Se pare că totul e cachi!
Vă înșelați
se poate și mai mult cachi
Căci nu e nici măcar un vis cachi