Ultimul Împărat (2001)
Volumul “Ultimul Împărat”, apărut la Editura Polirom în anul 2001
„… piesele lui Valentin Nicolau au impus o maturitate deja forjată pentru scenă. Un meseriaş deplin, înzestrat cu o disponibilitate remarcabilă şi foarte sigur în tot ce face. (…)
Puterea şi transferul ei compun numitorul comun al celor trei texte cuprinse aici. Puterea absolută, trecută de la rege la bufon, în Fotograful Majestăţii Sale, puterea mediatică şi transferul ei fantasmatic la individul alegător, în Zi că-ţi place!, amurgul puterii sexuale şi pedagogia transferului ei, în cazul Don Juan-ului Mitică din Ultima haltă în Paradis. Puterea e totul, iar totul… vasăzică nimic! – iată morala fabulelor.” (Dan C. Mihăilescu, Postfaţa la volumul „Ultimul Împărat”)
Continut
Ultima haltă în paradis
Piesa a fost montată în 2002 la Teatrul Naţional de Televiziune, Societatea Română de Televiziune, în regia lui Alexandru Tocilescu, şi, în 2003, la Teatrul de Nord din Satu Mare, în regia lui Andrei Mihalache.
Povestea lui Mitică, un Don Juan dâmboviţean aflat la amurgul puterii sexuale, începe într-o cameră de spital. Când alături de el, în salon, este adus Ionel, un tânăr care supravieţuieşte unei tentative de suicid din dragoste, Mitică simte că e momentul să-şi creeze un discipol şi îi predă pas cu pas arta de a seduce. Iar Ionel intră în joc. Care este ultima inimă pe care bătrânul şi bolnavul Don Juan vrea s-o cucerească? Cine pierde şi cine câştiga? Şi cine e, de fapt, Mitică? „După mine viaţa femeilor se va nărui. Istoria lor se va împărţi în două. În timpul lui Mitică şi după Mitică… (…) Să fie ăsta sfârşitul lumii?”
Zi că-ţi place!
O femeie singură şi cinci candidaţi la Preşedinţie. O emisiune electorală interminabilă şi o posibilă aventură cu fiecare dintre ei. Cinci încercări diferite de a poseda şi tot atâtea eşecuri. Femeia, obiect sexual-electoral, se lasă prinsă într-un joc al seducţiei şi îi experimentează toate etapele, trecând de la abandonare la furie, la amărăciune, la tristeţe, la disperare şi la neputinţă… O poveste despre Putere şi multiplele ei feţe.
Fotograful Majestăţii Sale (Ultimul Împărat)
Piesa a fost montată în 2002, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, sub titlul „Legenda ultimului împărat”, în regia lui Alice Barb, şi, tot în 2002, la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, sub titlul „Ultimul împărat”, în regia lui Vitalie Lupaşcu.
Un împărat puţin nebun, puţin trist, puţin inocent, puţin despotic stă pe tron şi guvernează o lume la fel, puţin nebună, puţin tristă… după legea bunului plac. Între el şi Măscărici lupta nu se sfârşeşte niciodată. Cei doi îşi dispută prim-planul la infinit. Unul urcă şi celălalt coboară. Sunt fraţi şi se joacă de-a puterea. Iar dictatorul se joacă puţin şi de-a Dumnezeu. Lumea se desenează şi se redesenează în permanenţă după gândurile lui: „Fă ceva să fie aer! Aduceţi un munte sub fereastră, plantaţi o pădure!” Cum va arăta în final lumea celor doi? Răspunsul rămâne în imaginile mişcatoare ale Fotografului Majestăţii Sale…