Mai jos de Figueras (2006)
Volum de dramaturgie apărut la Editura Nemira în anul 2006
„Valentin Nicolau a intrat relativ târziu în atenţia lumii teatrale, ca nume nou în tânăra literatură dramatică postceauşistă.”, scria Dan C. Mihailescu în postfaţa la “Ultimul împarat”. Iar Nicolae Manolescu, după primul volum apărut, îl considera dramaturg în toată puterea cuvântului, „stăpân pe replici, firesc în limbaj şi plin de idei de teatru”. La un interval de câţiva ani, în care majoritatea pieselor din primele două volume au fost puse în scenă, Valentin Nicolau publica “Mai jos de Figueras”. Toate cele trei texte de aici vorbesc, în fond, despre pierdere, despre dispariţie… în ultimă instanţă, despre pseudo-împlinire. Şi bărbatul care vrea să se sinucidă din “Room service”, şi Traian, copie contemporană a împăratului legendar, cocoţat în vârful noii columne, ridicate din lădiţe de căpşuni, din “Vecinii noştri de pat”, şi prostituata însărcinată din “Puţină rugină” sunt imagini ale unei lumi întoarse pe dos. „Dedic această carte acelor lucrători în cultură de pe plantaţiile politicienilor.”, scrie autorul pe prima pagină a volumului.
Continut
Vecinii noştri de pat (Mai jos de Figueras)
Piesa a cunoscut o încercare de punere în scenă la Teatrul de Comedie din Bucureşti, în anul 2006, dar spectacolul a fost oprit în faza de repetiţii.
Undeva, în Spania, într-un loc unde căpşunile cresc cât pepenii, Traian, noul urmaş al marelui împărat roman, este şef peste o comunitate de români plecaţi din ţară ca să se îmbogăţească. Printre lădiţele de căpşuni, Traian leagă şi dezleagă destine şi-şi propune să construiască o nouă ţară, Românica Mare. Prin şantaj şi ameninţări, noul „împărat” ţine sub control întreaga comunitate în care adulterul şi violurile sunt la ordinea zilei şi nimic nu se întâmplă fără ştirea lui. În final? Mimi, prostituata care se visa educatoare, îşi împlineşte visul. Deschide o grădiniţă specială cu program de noapte, pentru copiii târfelor. Iar Traian împărăţeşte lumea cocoţat pe columna de lădiţe de lângă căpşunul imperial.
Puţină rugină
În noaptea adâncă, „atunci când singurătatea bântuie pe străzi sau se ascunde între patru pereţi”, o femeie se întoarce acasă. Ziua e educatoare şi când se lasă întunericul e prostituată. Femeia îşi retrăieşte viaţa, a îmbătrânit puţin, nimeni n-o mai ia în seamă, iar în pântece poartă un copil. Se oferă din nou, apoi e violată, se oferă mereu, cu disperare, cu încrâncenare şi e mereu refuzată. „Sunt meserii din care nu-ţi poţi da demisia. N-are cine să ţi-o primească. Ca şi din viaţă.”
Room service
Câte variante ai atunci când vrei să te sinucizi? Un bărbat se ascunde într-o cameră de hotel şi caută răspunsuri la întrebare, meditând în tot acest timp la viaţa pe care e hotărât s-o lase în urmă. Ia în calcul toate posibilităţile, de la funie, la electrocutare, de la plonjatul în gol de undeva, de la înălţime, la tăiatul venelor, de la pistol la tubul cu somnifere. Nici una nu-i e pe plac. Iar hazardul îi vine în „ajutor” oferindu-i un răspuns imprevizibil…